Undeva, într-un sat, un boier avea într-un pom două zarzăre.

De fapt, zarzărul făcuse mai multe fructe, dar tot mâncându-le, rămăseseră numai astea două, undeva pe o cracă, foarte sus.

Atunci și-a chemat argatul, care era însuși Păcală, în carne și oase.

– Măi Păcală, zise boierul din cerdac, ia urcă-te tu în copac și scoboară cele doua zarzăre.

– Îndată,cucoane.

Se urcă, ajunse la zarzăre și văzându-le cât sunt de coapte și mălăiețe, nu-l răbdă inima și scăpă una pe gât, aproape nemestecată.

Se dădu jos din pom și-i întinse boierului zarzărea rămasă teafără.

– Dar, unde-i zarzărea cealaltă , măi Păcală?

– Am mâncat-o, cucoane!

– Cum ai mâncat-o, Păcală?

– Așa, bine, cucoane!

– Cum bine, Păcală?

– Uite-așa, cucoane!

Și hap! o înghiți și pe a doua.