Bunica de

Ștefan Octavian Iosif

Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aievea parc-o văd aici
Icoana fi ravei bunici

Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară…
Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;

Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.