Focul de George Călinescu

Cine-i zmeul îmbufnat,
În postav roș îmbrăcat,
Care se umfl ă cu fală
Cu creasta de poleială?

În vatră râzând se plimbă,
Pe coș scoate câte-o limbă,
De necaz pe loc pocnește,
Pe ușa sobei pornește.

Deși fâlfâie ușor,
Este legat de-un picior,
Foarte schimbăcios la față
Se târăște, se agață.

Bătând nemulțumit din coate,
Lacom vreascurile roade,
Trece-n pădurea vecină
Și-o paște din rădăcină.

Intrat în stogul cu fân,
Locul tot îl lasă spân,
Pe mare cu sabia
Aprinde corabia.

Apă, pic cu picătură,
Îl trezește, luată-n gură,
Dacă-l stropești pe picioare
Oftează adânc și moare.