Unde-a fost
acolo a fost,
frumușel,
un cocoșel
cam înțepat,
împintenat
și-mpestrițat.
Ei, vezi, bată-l moșul!
Era îngâmfat cocoșul!
Cocoșelul îngâmfat,
împintenat
și-mpestrițat,
într-o zi
găsește-n cale,
de la moară
mai la vale,
o mărgea,
micuță ea,
dar la soare
sclipitoare
și frumoasă
ca o floare.
Ei, vezi bată-1 moșul!
Mult s-a bucurat cocoșul!
Cocoșelul
îngâmfat,
împintenat
și-mpestrițat,
ia mărgeaua
de pe jos,
bucuros
și tacticos.
Rar pășește
când pornește
cu mărgeaua
prinsă-n cioc,
arzând
ca fi ind de foc.
Ei, vezi, bată-l moșul!
Țanțos mai era cocoșul!
Dar în cale,
mai la vale,
îl opri
o găinușă,
și așa-i vorbi
din gușă:
– Cocoșel
dă-mi mărgeaua
puțintel,
să mă joc
cu ea nițel!
Dar cocoșul
îngâmfat
mărgelușa
nu i-a dat.
Ei, vezi, bată-l moșul!
Era cam zgârcit cocoșul!
Mai apoi,
pe un imaș,
l-a oprit
un iepuraș:
– Cocoșel
frumușel,
dă-mi mărgeaua
puțintel,
să mă joc
cu ea nițel!
Dar cocoșul
îngâmfat
mărgelușa
nu i-a dat.
Ei, vezi, bată-l moșul!
Țantoș mai era cocoșul!
Mai târziu,
pe la prânz,
s-a-ntâlnit
cu un mânz:
– Cocoșel
frumușel,
dă-mi mărgeaua
puțintel,
să mă joc
cu ea nițel!
Dar cocoșul,
supărat,
mărgelușa
nu i-a dat.
Ei, vezi, bată-l moșul!
Era îngâmfat cocoșul.
Și cocoșul
îngâmfat,
împintenat
și-mpestrițat,
cu mărgeaua
prinsă-n cioc,
arzând
ca fi ind de foc,
nu se mai
oprește-n loc
pân’ la malul
Crișului,
de se uită-n
apa lui.
Ei, vezi, bată-l moșul!
Ce văzu-n apă cocoșul?
Un cocoș
împintenat,
îngâmfat
și-mpestrițat,
având o mărgea
în cioc,
arzând
ca fi ind de foc.
Ei, vezi,
ce să crezi?
De mirare
și-ngâmfare
i-a rămas
pliscul căscat:
mărgelușa
mititică
a căzut în râu,
adică: are, n-are,
că s-a dus!
Ei, vezi, bată-l moșul!
Așa o păți cocoșul!
S-a mirat
el, cocoșel,
văzând
alt cocoș
ca el.