Unde-a fost
acolo a fost,
frumuşel,
un cocoşel

cam înţepat,
împintenat
şi-mpestriţat.
Ei, vezi, bată-l moşul!

Era îngâmfat cocoşul!
Cocoşelul îngâmfat,
împintenat
şi-mpestriţat,

într-o zi
găseşte-n cale,
de la moară
mai la vale,

o mărgea,
micuţă ea,
dar la soare
sclipitoare

şi frumoasă
ca o floare.
Ei, vezi bată-1 moşul!
Mult s-a bucurat cocoşul!

Cocoşelul
îngâmfat,
împintenat
şi-mpestriţat,

ia mărgeaua
de pe jos,
bucuros
şi tacticos.

Rar păşeşte
când porneşte
cu mărgeaua
prinsă-n cioc,

arzând
ca fi ind de foc.
Ei, vezi, bată-l moşul!
Ţanţos mai era cocoşul!

Dar în cale,
mai la vale,
îl opri
o găinuşă,

şi aşa-i vorbi
din guşă:
– Cocoşel
dă-mi mărgeaua

puţintel,
să mă joc
cu ea niţel!
Dar cocoşul

îngâmfat
mărgeluşa
nu i-a dat.
Ei, vezi, bată-l moşul!

Era cam zgârcit cocoşul!
Mai apoi,
pe un imaş,
l-a oprit

un iepuraş:
– Cocoşel
frumuşel,
dă-mi mărgeaua

puţintel,
să mă joc
cu ea niţel!
Dar cocoşul

îngâmfat
mărgeluşa
nu i-a dat.
Ei, vezi, bată-l moşul!

Ţantoş mai era cocoşul!
Mai târziu,
pe la prânz,
s-a-ntâlnit

cu un mânz:
– Cocoşel
frumuşel,
dă-mi mărgeaua

puţintel,
să mă joc
cu ea niţel!
Dar cocoşul,

supărat,
mărgeluşa
nu i-a dat.
Ei, vezi, bată-l moşul!

Era îngâmfat cocoşul.
Şi cocoşul
îngâmfat,
împintenat

şi-mpestriţat,
cu mărgeaua
prinsă-n cioc,
arzând

ca fi ind de foc,
nu se mai
opreşte-n loc
pân’ la malul

Crişului,
de se uită-n
apa lui.
Ei, vezi, bată-l moşul!

Ce văzu-n apă cocoşul?
Un cocoş
împintenat,
îngâmfat

şi-mpestriţat,
având o mărgea
în cioc,
arzând

ca fi ind de foc.
Ei, vezi,
ce să crezi?
De mirare

şi-ngâmfare
i-a rămas
pliscul căscat:
mărgeluşa

mititică
a căzut în râu,
adică: are, n-are,
că s-a dus!

Ei, vezi, bată-l moşul!
Aşa o păţi cocoşul!
S-a mirat
el, cocoşel,

văzând
alt cocoş
ca el.