Biblioteca Mea

A fost odată un bătrânel sfătos, care avea un măgăruș tare ștrengar.

Era un animal frumos, cu urechi lungi, ochi blânzi și bot catifelat. Dar avea un mare cusur: era foarte leneș și răsfățat.

Într-o zi, moș Andrei a pornit cu măgărușul spre târg.

— I-aaa! Iar mergem la târg? ofta măgărușul.
— Ce viață grea de măgar! Să car saci toată ziua!

Moș Andrei i-a spus cu blândețe:

— Măgărușule, nu fi leneș! Avem nevoie de sare. Hai să mergem!

La târg, moș Andrei a cumpărat doi saci cu sare și i-a pus pe spinarea măgărușului.

Drumul spre casă era lung și greu. Soarele ardea puternic, iar măgărușul mergea agale, oprindu-se la fiecare tufiș.

— I-aaa! I-aaa! Ce grei sunt sacii aceștia!
— Ce bine ar fi să scap de ei… mormăia el supărat.

La jumătatea drumului, au ajuns la un râu cu apă limpede.

Măgărușul pășea prin apă când, deodată…

— Hopa!

Pliosc!

S-a împiedicat de o piatră și a căzut în apă.

S-a udat tot, din cap până în copite. Dar când s-a ridicat, a observat ceva uimitor:

sacii erau mult mai ușori!

Sarea se topise în apă, iar povara dispăruse.

— Iuhu! Ce ușor e acum! strigă el bucuros.

A mers vesel până acasă, iar seara a mâncat cu poftă o porție mare de morcovi crocanți.

A doua zi, moș Andrei a mers din nou la târg să cumpere sare.

De data aceasta, măgărușul avea deja o idee șireată. În drum spre casă, mergea foarte țanțoș, cu sacii în spinare.

Când au ajuns la râu, măgărușul s-a prefăcut că alunecă și…

Pliosc!

S-a aruncat intenționat în apă.

Din nou, sarea s-a dizolvat, iar povara a dispărut.

Moș Andrei s-a uitat atent și a înțeles imediat șmecheria.

— Aha… măgărușule șiret! a spus el.
— Crezi că mă poți păcăli? Lasă că te învăț eu minte!

A treia zi, moș Andrei nu a mai pus sare în saci.

De data aceasta, a pus bureți moi de baie.

Măgărușul nu știa nimic. El credea că duce tot sare.

Când au ajuns din nou la râu, a spus repede:

— I-aaa! Alunec din nou!

Și…

Pliosc!

S-a aruncat vesel în apă.

Dar de data aceasta s-a întâmplat ceva ciudat.

Bureții au început să absoarbă apa.
S-au făcut mari și grei.

Măgărușul a încercat să se ridice, dar nu mai putea aproape deloc!

— I-aaa! I-aaa! Aoleu!
— Ce greu e! Ajutor!
— Parcă duc un munte în spinare! plângea el.

Moș Andrei l-a ajutat să iasă din apă, dar măgărușul a trebuit să ducă bureții grei până acasă.

A fost cel mai greu drum din viața lui.

Seara, moș Andrei i-a adus o porție dublă de morcovi și l-a mângâiat pe cap.

Apoi i-a spus cu blândețe:

— Vezi, măgărușule? Cine încearcă să păcălească ajunge să ducă o povară și mai grea.
— Este mai bine să fii harnic, cinstit și ascultător.

A doua zi, moș Andrei a pornit din nou la târg.

De data aceasta, măgărușul a mers frumos, fără să se oprească la tufișuri, fără să ofteze și fără să caute șiretlicuri.

Măgărușul învățase un lucru important:
Este mai bine să fii cinstit și harnic decât leneș și șiret.

Morala

Cine încearcă să păcălească ajunge uneori să ducă o povară și mai grea.

Dar cine este harnic și cinstit merge mai ușor prin viață.