O cioară a intrat într-un stol de porumbei.

A văzut cât de bine se hrăneau porumbeii și s-a gândit să rămână printre ei. Ca să nu fie recunoscută, și-a schimbat înfățișarea cât a putut și a început să mănânce alături de ei.

La început, porumbeii nu și-au dat seama și au lăsat-o în pace.

Într-o zi, cioara a scos un „craa!” ca o cioară, fără să-și dea seama.Porumbeii au auzit-o și au înțeles că nu este una de-a lor, așa că au alungat-o din stol.

Cioara s-a întors la celelalte ciori, dar nici ele nu au mai primit-o, pentru că se purtase altfel și nu au mai recunoscut-o. Astfel, cioara a rămas singură.

Așa sunt și unii oameni: uneori ajung sus fără să fie pregătiți. Apoi, neștiind să se poarte frumos, devin lacomi și se mândresc prea mult. Dar, după puțin timp, își pierd respectul și ajung din nou acolo de unde au plecat.