Povestea unui fulg de zăpadă de

Alexandru Hoţopan

A fost odată ca-n poveşti
în înălţimile cereşti,
a fost un nor nemişcător
cu fulgi de-argint, strălucitori.

Norul, mama fulgilor,
le spunea steluţelor:
„Ţineţi-vă mână-n mână
să rămâneţi împreună,

că-n curând va veni timpul
să încununăm pământul.“
Dar un fulg nerăbdător,
legănat de-un vânt uşor,

s-a despărţit din cunună,
n-ascultând de vorba bună
şi-a pornit singur să vadă
colo jos ce îl aşteaptă.

Ca un fl uturaş plutind
s-a apropiat zâmbind
de cuşca unui căţel
jucăuş şi mărunţel.

Cuţu, căţeluş pitic,
văzând fl uturaşul mic,
a crezut că-i jucărie
şi-a lătrat de bucurie

şi cu botul căldişor
l-a atins încetişor
…dar fulgul cu drag primit
într-o clipă s-a topit.