Odată toate fiarele pădurii și dobitoacele câmpului s-au adunat la sfat.

În mijlocul lor, maimuța a început să danseze și să facă trucuri istețe. Se rotea, sărea și îi făcea pe toți să râdă cu poftă. Toți o priveau cu ochii mari de uimire și, încântați, au început să șoptească:
— Ea să ne fie regină!

Dar vulpea, vicleană și tăcută, nu era de aceeași părere. Se gândea cum să o pună la încercare. A chemat maimuța deoparte și i-a arătat o bucată de carne prinsă într-o capcană.

— Uite, i-a spus cu glas dulce, am găsit această mâncare. N-am îndrăznit s-o ating, căci m-am gândit că se cuvine unei regine. Dacă vrei, ia-o tu.

Maimuța, fără să stea pe gânduri, a sărit repede, ca o broască, să apuce bucata de carne. Dar, într-o clipă, s-a prins în capcană.

Vulpea a izbucnit în râs și a spus:
— Vai, jupâneasă maimuță! Atâta grabă și atâta nechibzuință… și totuși visezi să domnești peste toate fiarele?

Nu este de ajuns să fii amuzant sau iubit ca să conduci pe alții. Un conducător adevărat gândește înainte de a acționa și nu se lasă păcălit de vorbe frumoase.