O vulpe a vrut să sară peste un gard, dar nu reușea. De fiecare dată când încerca, tot jos rămânea.

Apoi, s-a sprijinit de un rug — un tufiș spinos care creștea prin gard. Însă acesta era plin de spini, iar vulpea și-a rănit labele până la sânge. Simțind usturimea, i-a spus rugului:

— Oh, rugule, m-am agățat de tine ca să mă ajuți, dar tu mi-ai făcut și mai mult rău!

Tufișul i-a răspuns:

— Dar tu știai bine cum sunt: eu sunt obișnuit să mă agăț de alții, nu să-i ajut.

Așa sunt și oamenii răi: sunt obișnuiți să facă rău altora și nu se gândesc niciodată să facă bine sau să-i ajute pe alții.