A fost odată ca niciodată un șoricel mic și vioi. Hoinărind prin pădure, ce să vadă? O oală mare, uitată sub un copac. Și era oala aceea mare-mare, cât un butoi.

– „Chiț! Chiț! Ce minunăție! O să fie căsuța mea!” zise șoricelul, și hopa-țup, se mută înăuntru.

Nu trece mult și apare o broască:

– „Oac-Oac! Cine stă în căsuța din oală?”
– „Eu sunt, șoricelul! Dar tu cine ești?”
– „Eu sunt broasca! Mă primești și pe mine?”
– „Haide, intră! Vom fi doi!”

Și de atunci, în căsuța din oală trăiau șoricelul și broasca.

Vine apoi un iepuraș:

– „Hop-hop! Cine stă în căsuța din oală?”
– „Eu, șoricelul, și eu, broasca!”
– „Eu sunt iepurașul! Mă primiți și pe mine?”
– „Haide, intră! Vom fi trei!”

Și de atunci, în căsuța din oală trăiau trei.

După ce iepurașul a intrat, a apărut vulpea cea roșcată.

– „Hăi-hăi! Cine stă în căsuța din oală?”
– „Eu, șoricelul! Eu, broasca! Și eu, iepurașul!”
– „Eu sunt vulpea! Mă primiți și pe mine?”
– „Haide, intră! Vom fi patru!”

Și uite-așa, în căsuța din oală trăiau patru.

Nici nu trecu mult și sosește lupul cel sprinten.

– „Auuu! Cine stă în căsuța din oală?”
– „Eu, șoricelul! Eu, broasca! Eu, iepurașul! Și eu, vulpea!”
– „Eu sunt lupul! Mă primiți și pe mine?”
– „Haide, intră! Vom fi cinci!”

Acum, în căsuța din oală trăiau cinci.

Și acum, în căsuța din oală trăiau cinci – șoricelul, broasca, iepurașul, vulpea și lupul, veseli că aveau o casă comună.

Dar iată că se aude tropăit greu prin pădure:

– „Mor-mor! Cine stă în căsuța din oală?”
– „Noi toți: șoricelul, broasca, iepurașul, vulpea și lupul!”
– „Eu sunt ursul cel mare și vreau și eu înăuntru!”
– „Ei, ursule, căsuța e mică… dar dacă vrei, încearcă!”

Ursul s-a înghesuit, a pus un picior, apoi altul, și… poc! Oala s-a spart în bucăți!

Animalele au sărit care încotro, dar nimeni nu s-a supărat. Au râs cu toții și au zis:

– „Nu-i nimic, vom construi o altă căsuță, mai mare, să încăpem toți prietenii!”