Cocoşelul îngâmfat de Kormos István

Unde-a fost
acolo a fost,
frumuşel,
un cocoşel
cam înţepat,
împintenat
şi-mpestriţat.

Ei, vezi, bată-l moşul!
Era îngâmfat cocoşul!

Cocoşelul îngâmfat,
împintenat
şi-mpestriţat,
într-o zi
găseşte-n cale,
de la moară
mai la vale,
o mărgea,
micuţă ea,
dar la soare
sclipitoare
şi frumoasă
ca o floare.

Ei, vezi bată-1 moşul!
Mult s-a bucurat cocoşul!

Cocoşelul
îngâmfat,
împintenat
şi-mpestriţat,
ia mărgeaua
de pe jos,
bucuros
şi tacticos.
Rar păşeşte
când porneşte
cu mărgeaua
prinsă-n cioc,
arzând
ca fi ind de foc.

Ei, vezi, bată-l moşul!
Ţanţos mai era cocoşul!

Dar în cale,
mai la vale,
îl opri
o găinuşă,
şi aşa-i vorbi
din guşă:
– Cocoşel
dă-mi mărgeaua
puţintel,
să mă joc
cu ea niţel!
Dar cocoşul
îngâmfat
mărgeluşa
nu i-a dat.

Ei, vezi, bată-l moşul!
Era cam zgârcit cocoşul!

Mai apoi,
pe un imaş,
l-a oprit
un iepuraş:
– Cocoşel
frumuşel,
dă-mi mărgeaua
puţintel,
să mă joc
cu ea niţel!
Dar cocoşul
îngâmfat
mărgeluşa
nu i-a dat.

Ei, vezi, bată-l moşul!
Ţantoş mai era cocoşul!

Mai târziu,
pe la prânz,
s-a-ntâlnit
cu un mânz:
– Cocoşel
frumuşel,
dă-mi mărgeaua
puţintel,
să mă joc
cu ea niţel!

Dar cocoşul,
supărat,
mărgeluşa
nu i-a dat.

Ei, vezi, bată-l moşul!
Era îngâmfat cocoşul.

Şi cocoşul
îngâmfat,
împintenat
şi-mpestriţat,
cu mărgeaua
prinsă-n cioc,
arzând
ca fi ind de foc,
nu se mai
opreşte-n loc
pân’ la malul
Crişului,
de se uită-n
apa lui.

Ei, vezi, bată-l moşul!
Ce văzu-n apă cocoşul?

Un cocoş
împintenat,
îngâmfat
şi-mpestriţat,
având o mărgea
în cioc,
arzând
ca fi ind de foc.
Ei, vezi,
ce să crezi?
De mirare
şi-ngâmfare
i-a rămas
pliscul căscat:
mărgeluşa
mititică
a căzut în râu,
adică: are, n-are,
că s-a dus!

Ei, vezi, bată-l moşul!
Aşa o păţi cocoşul!

S-a mirat
el, cocoşel,
văzând
alt cocoş
ca el.