Focul de George Călinescu

Cine-i zmeul îmbufnat,
În postav roş îmbrăcat,
Care se umfl ă cu fală
Cu creasta de poleială?

În vatră râzând se plimbă,
Pe coş scoate câte-o limbă,
De necaz pe loc pocneşte,
Pe uşa sobei porneşte.

Deşi fâlfâie uşor,
Este legat de-un picior,
Foarte schimbăcios la faţă
Se târăşte, se agaţă.

Bătând nemulţumit din coate,
Lacom vreascurile roade,
Trece-n pădurea vecină
Şi-o paşte din rădăcină.

Intrat în stogul cu fân,
Locul tot îl lasă spân,
Pe mare cu sabia
Aprinde corabia.

Apă, pic cu picătură,
Îl trezeşte, luată-n gură,
Dacă-l stropeşti pe picioare
Oftează adânc şi moare.