Gâscarul şi Boierul – Poveste populară

Aşa se vesteşte şi se povesteşte că a fost odată un băiat, gâscar la un boier zgârcit. Gâscarul mergea, zi de zi, cu gâştele pe imaş să pască, gâştele se săturau, dar el odată mânca, odată nu. Că boierul fiind zgârcit, nu-i prea umplea traista, nici măcar cu pâine uscată. Aşadar, băiatul de cele mai multe ori se sătura doar cu răbdări prăjite.

Într-o zi, umblând aşa în urma gâştelor, cu stomacul gol, îşi zise: ,,Oare ce s-ar întâmpla dac-aş mânca una dintre ele?“ Gândit şi făcut! A prins o gâscă, a tăiat-o, i-a smuls penele, a tras-o în frigare. Făcu foc cu nişte lemne aduse din pădure şi învârti gâsca deasupra jarului până ce se rumeni. Apoi a mâncat-o de la cap până la picioare cu poftă.

Cârdul de gâşte fiind mare, nimenea n-a observat că una din păsări lipseşte. Văzând asta băiatul, în fiecare săptămână prinse o gâscă şi se ospătă. Gâştele au crescut. Cu timpul boierul a mai vândut din ele, pe altele le-a băgat la îndesat. Până toamna cârdul a scăzut, n-au mai rămas decât zece gâşte.

Zece gâşte pot fi numărate uşor, aşa încât gâscarul nu mai cuteza să mănânce din ele. Totuşi, odată, când nu mai putea de foame, îşi zise: ,,O fi ce-o fi, dar eu mai mănânc una!“ Aşa şi făcu.

A doua zi, când era să iasă cu gâştele la păşune, boierul stăteatocmai în pridvor. Numără gâştele şi văzu că una nu-i ca-n palmă, că-s nouă şi nicidecum zece câte-au fost.

Boierul îl opri pe gâscar şi-l luă la răspundere:
– Auzi, măi gâscarule! Ieri am avut încă zece gâşte, iar astăzi nu-s decât nouă! Unde-i a zecea?
– Domnule boier! Zece-s astea. Dumneata nu le-ai numărat bine! răspunse gâscarul. Atunci boierul a început să le numere din nou, arătându-le cu degetul:
– Una, două, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă! Vezi că a zecea nu-i nicăieri? strigă boierul, dar acum mai aspru decât adineaori.
Băiatul se sperie, dar apoi, făcându-şi curaj, începu şi el să numere gâştele, zicând:
– Una, nu-i, două, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece! Şi le arătase şi el cu degetul. Boierul se tulbură puţin, şi începu să numere gâştele din nou. Dar
oricum le număra, oricum le socotea, găsi numai nouă. În schimb de câte ori le număra băiatul, cu mintea lui ascuţită, el afl a că-s zece.

Se cătrăni boierul cât să cătrăni, până când zise:
– Auzi, măi băiete! Du-te până la piaţă şi adu-mi în faţă nouă zileri. Dar fuga!
Gâscarul merse la piaţă, găsi nouă bărbaţi şi-i pofti în curtea boierului. Când ajunseră, boierul le zise:
– Ascultaţi, oameni buni! Spuneţi-mi câţi sunteţi cu gâscarul meu împreună?
Oamenii s-au numărat unul pe altul şi la urmă spuseră în cor:
– Zece suntem, să trăiţi!
– Păi dacă sunteţi zece, răzbiţi-vă colo-ntre gâşte, şi prindeţi-vă fi ecare una! le porunci boierul.
Zilerii şi cu gâscarul făcură cum le porunci boierul. Fugea care cum putea după gâşte să prindă una. Le-au şi prins pe toate, unul din zileri însă rămase fără gâscă, deoarece, precum se ştie, zilerii cu băiatul erau zece, gâştele în schimb erau numai nouă la număr.
Atunci, boierul, bucuros că el are dreptate, se întoarse spre gâscar:
– Vezi, măi încăpăţânatule! Gâştele-s nouă cum ziceam eu, şi nu zece cum stăruiai tu! Ce zici la una ca asta?
Băiatul ridică din umeri:
– Eu numai atâta zic: de ce n-a fost şi omul acesta mai cu de
grabă, să-şi fi prins şi el una …