Jucariile celui cuminte de George Coșbuc

Un copil, când jocu-i place,
Toată lumea joc îi face;
Iar el toate le pricepe
Şi cu ele-un joc începe.

Zice tufa de zambile:
– Bună ziua, drag copile!

Floarea zice: – Opreşte-ţi paşii!

– Prinde-ne! zic fluturaşii.

– Eu sunt netedă şi mică,
Ia-mă! zice-o pietricică.

Cântă rândunica iară:
– Eu de mult te chem afară!

Căţeluşul şi el vine:
– Hai şi joacă-te cu mine!

Vrăbii zboară
pe tot locul:
Vezi, aşa e vesel jocul!

Patru roţi de la trăsură
Strigă: – Iute alergătură!

Vântul zice: – Aşa mi-e placul,
Să-ndoiesc de vârf copacul!

Mărul zice:
– Mă voi coace,
Vin-atunci pe fugă-ncoace!

Toate-aşa cu drag îl cheamă
Şi el vesel ia de seamă.

Numai cel ursuz nu ştie
Cum să-şi facă-o jucărie
Şi numai posomorâtul
Nu-şi ştie-alunga urâtul.