Omul şi pasărea de Ion Creangă

Omul treiera grăunţe,
Păsărica mi-l zări
Şi, zburând pe lângă dânsul,
Începu a ciripi:

– Omule, tu ai grăunţe,
Cu grămada-n şura ta,
Dă-mi vreo câteva şi mie,
Căci m-omoară iarna grea.

– Păsărică, zise omul,
Vin’, culege ce găseşti,
Dar apoi la primăvară
Tu cu lucru să-mi plăteşti.

Când omizile-n grădină
Vin de rod la pomi şi fl ori,
Tu să zbori din creangă-n creangă,
Să le strângi, să le omori.

Astfel zise treierătorul.
Păsărica se-nvoi.
El îi dete grăuncioare,
Ea omizile stârpi.