Ursulețul Prost-Crescut
de Agnia Barto
Poezia „Ursulețul Prost-Crescut” este o poveste moralizatoare despre un pui de urs neascultător, obraznic și needucat, care își necăjește părinții și face tot felul de năzbâtii. Mesajul principal este că lipsa unei educații corecte duce la comportamente greșite, iar părinții „culeg” ceea ce au „semănat” în creșterea copilului.
Ursoaica-mamă are-un pui.
Cum în pădure altul nu-i.
Și care pui, de bună seamă,
În toate seamănă cu mama.
Când stau la umbra unui fag
Și mama doarme-n pace,
Alături, feciorașul drag
Aceeași treabă face…
Când pe o creangă se dă huța
– Vai să nu cazi! strigă mămuța
Și îl socoate ea pe drept
Cel mai frumos, cel mai deștept…
De sfatul ei uitând cu totul
Când dă de-un stup în vreun ciot,
În fagure își vâră botul
Și labele, până la cot!
— Rușine este
Când un pici
Arată ca un mâzgălici!
Îi spune,
Dar al său fecior
Ascultă… clefăind de zor.
Și-așa, el —
Treabă cu gurița.
Ea îl spală
Și-i curăță blănița.
Stau părinții la taclale —
El dă zor cu ale sale.
Ei o vorbă, zece el.
Odihnă n-au de fel.
Iată-l, dă buluc în casă,
Pe-amândoi în prag îi lasă…
E frumos așa? Ba nu —
Treacă ei și apoi tu!
După el, măicuța-i dragă
Ieri bătu pădurea-ntreagă.
Unde-i puiul? Puiul nu-i…
Ce te faci cu-așa un pui?
În sfârșit, pe-o cărăruie
Apăru, plin de cucuie,
Ca să-i dea acest răspuns:
— Într-o groapă-am stat ascuns…
Da, așa cum ați văzut
Ursulețu-i prost crescut!
Fiind în oaspeție, iată,
A făcut-o și mai lată —
Pe vecina, gazda lor,
A mușcat-o de picior.
Iar pe-ai săi amici de joacă
I-a bușit de pe o cracă!
De trei zile, biata mamă
Plânge și suspină greu:
„C-am crescut așa o poamă
De fecior, de vină-s eu!“
Apoi soțului îi zice:
— Măi Martine, nu mai pot.
Ieri un cuib de pitulice
Puștiul l-a stricat de tot.
S-a luat iar la bătaie
Cu neghiobi ca el, o droaie!
— Să mă lași nevastă-n pace!
Strigă soțul supărat.
Să-l păzesc în tot ce face
Nu e treabă de bărbat.
Mamă-i ești, stăpână-n casă —
Să-i dai educație aleasă!
Numai că, se vede treaba,
Se certară ei degeaba,
Fiindcă piciul într-o zi
Chiar la tata mârâi…
Apoi ridică lăbuța
Și chiti să dea-n tătuța!
— Stai că te învăț eu minte!
Îi vorbi al său părinte.
Și-i dădu vreo două-trei
Unde doare, cu temei…
Sare atunci ursoaica-mamă:
— Nu așa, de bună-seamă,
Se educă un copil!
Că-i micuț și e fragil…
Ciondăneală, de, în lege,
Ca-ntre urși, se înțelege.
Ce-au pățit, nu-i de mirare,
Cînd crescu feciorul mare!
Da, așa-i: culegi ce semeni,
Pic de îndoială nu-i…
Auzii că și-ntre oameni
Puști din ăștia sînt destui.
Ilustrații de Vladimir Suteev
