Într-o iarnă se puse la cale Tândală și cu Păcală să se ducă la vânătoare. Punând mâna deci pe arme, o pornesc ei pe câmp, prin pădure, dar nu le căzu nimic în mână.
La gură unui hârtop, Păcală îi zice lui Tândală:
– Mai Tândală, șezi aici cu armă la pandă, că eu mă duc să stârnesc iepurii. Tu, cum îi vezi, trage de îndată!
Se duce Păcală, acesta așteaptă, dar nu vede zare de nimic. De frig, de urât, pune Tândală arma pe umăr și trage! Împușcă o dată de răsună zările.
Auzind împușcătură, Păcală îndată veni și întreba.
– Ei, ai împușcat ceva?
– N-am împușcat nimic! răspunde Tândală.
– Atunci de ce-ai tras? se miră Păcală.
– Am tras, ca să nu am nevoie pe urmă să trag, în caz că apare vreun iepure!