Rodica de Vasile Alecsandri

Poezia descrie o superstiție românească veche: dacă cineva pleacă la drum sau la muncă și întâlnește pe cineva care poartă apă plină în cofă, acesta este un semn de noroc și belșug (bun ogur). Rodica aduce noroc semănătorilor, care o binecuvântează cu urări de belșug, căsnicie și copii, iar gesturile cu grâul și râsul ei simbolizează prosperitatea și bucuria vieții la sat.

Purtând cofiță cu apă rece
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece
Pe lângă junii sămănători.

Ei cu grăbire îi sar în cale,
Zicând: „Rodică, floare de crin,
În plin să-ți meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă, ne ieși cu plin!

S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!
Calea să-ți fie numai cu flori,
Și casa casă, și masa masă,
Și sânul leagăn de pruncușori!”

Cu grâu de aur ei o presoară,
Apoi cofița întreagă-o beu.
Copila râde și-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.