Un om avea doi câini.

 Pe unul l-a învățat să fie un vânător iscusit, iar pe celălalt să păzească casa. Seara, stăpânul venea cu două castroane pline-ochi și le împărțea hrana exact la fel, cu aceeași grijă pentru amândoi.

Într-o seară, câinele vânător, tare obosit după ce alergase toată ziua prin pădure, s-a supărat:
— Ascultă, prietene, nu mi se pare drept! Eu alerg până nu mai pot și mă întorc frânt de oboseală, iar tu stai toată ziua la umbră și mănânci la fel de mult ca mine.

Câinele de pază s-a uitat la el cu blândețe și i-a răspuns:
— Te rog, nu te supăra pe mine. Nu eu am ales să stau acasă. Așa m-a învățat stăpânul nostru.

Nu toți oamenii au aceleași sarcini sau abilități.
Este important să înțelegem rolul fiecăruia și să nu judecăm pe cineva pentru ceea ce nu a fost învățat să facă.