Leul și șoarecele – Fabule de Esop

A fost odată, ca niciodată, un leu mare și puternic, de tremura pădurea când răgea. Într-o zi, tolănit la umbră, dormea liniștit.

Și cum dormea el, hop! — un șoricel mititel i-a alergat peste față.

Leul s-a trezit dintr-odată, mânios:

— Cine-i neobrăzatul care tulbură somnul regelui?

Și, pac! — l-a prins pe șoricel sub laba lui grea.

Șoricelul tremura ca frunza:

— Mărite rege, nu mă omorî! Ce folos ai dacă zdrobești un șoricel ca mine? Dar dacă mă lași să plec, poate într-o zi îți voi întoarce binele!

Leul pufni în râs:

— Tu? Să mă ajuți pe mine? Ei, asta-i bună!

Dar, fiind mai îngăduitor după ce a râs, îi dădu drumul:

— Fugi de-aici, până nu mă răzgândesc!

Șoricelul nu mai stătu pe gânduri și o zbughi.

Nu trecu mult și necazul îl ajunse pe leu. Veniră vânătorii și întinseră o plasă mare. Leul, neatent, căzu în ea și, cu cât se zbătea, cu atât mai tare se încurca.

Răgea de se cutremura jungla, dar nimeni nu îndrăznea să se apropie.

Până când apăru șoricelul.

— Stai liniștit, mărite rege, nu te mai zbate!

Și, cu dințișorii lui mici, începu să roadă funiile plasei. Ronțăi el ce ronțăi și, încet-încet, plasa se rupse.

Leul ieși liber.

Rămase o clipă pe gânduri, apoi spuse:

— Ai avut dreptate. Și cel mic îl poate ajuta pe cel mare.

Șoricelul zâmbi și plecă liniștit.

Morala:

Niciodată să nu subestimezi pe cineva doar pentru că e mic.
Binele făcut se întoarce.