La cigale, ayant chanté
Tout l’été,
Se trouva fort dépourvue
Quand la bise fut venue:
Pas un seul petit morceau
De mouche ou de vermisseau.
Elle alla crier famine
Chez la fourmi sa voisine,
La priant de lui prêter
Quelque grain pour subsister
Jusqu’à la saison nouvelle;
— Je vous paierai, lui dit-elle,
Avant l’août, foi d’animal,
Intérêt et principal.
La fourmi n’est pas prêteuse;
C’est là son moindre défaut.
— Que faisiez-vous au temps chaud?
Dit-elle à cette emprunteuse.
— Nuit et jour à tout venant
Je chantais, ne vous déplaise.
— Vous chantiez? j’en suis fort aise:
Eh bien! dansez maintenant.

Greierașul a cântat
Toată vara, neîncetat,
Și când vântul rece-a venit,
S-a trezit nevoiaș, lipsit.

Nici o muscă, nici fir mic,
Nici viermișor, nimic, nimic.
Flămând, porni a se ruga
La furnica vecina sa:

— Dă-mi un bob, te rog frumos,
Până vine timpul blând, prielnic și luminos.
Îți plătesc, îți dau cuvânt,
Tot, cu dobândă, rând pe rând.

Până-n august, negreșit,
Totul va fi înapoi plătit.
Dar furnica nu-mprumută —
Nu-i aceasta firea-i mută.

— Ce făceai când era cald?
Îl întreabă ea, cu glas înalt.
— Zi și noapte, fără pas,
Am cântat cu-al meu glas.

— Ai cântat? Mă bucur tare.
Joacă-acum, fără scăpare!