Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir
Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir Bunicuţa-i supărată, Că de-un ceas întreg tot cată: Cată-ncolo, cată-ncoace,
Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir Bunicuţa-i supărată, Că de-un ceas întreg tot cată: Cată-ncolo, cată-ncoace,
Cățeluș cu părul creț, Fură rața din coteț. El se jură că nu fură Și l-am prins
— Vine moșul de la vie Cu cireșe-n pălărie. – Dă-mi și mie, moșule! – Fugi de-aici,
Gospodina de Otilia Cazimir O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate. - Încotro fugi, surioară? -
Otilia Cazimir (1894–1967) a fost o scriitoare și poetă română, cunoscută pentru poeziile sale pline de sensibilitate
Ninge... ninge... ninge... Şi din nori se-ntoarnă, Fulguind pe drumuri, Zvăpăiata iarnă. Casele întinse - Ca un
I Te salut, Chişinău! Rupt ca din soare, Mândru pe făgaşul tău, N-ai asemănare. Ridicat mereu pe
Sanie cu zurgălăi, Frumoşi sunt căluţii tăi, Hei, Dar mai frumoşi sunt ai mei, Că le dau
Nicuşor e mic Şi are Numai două buzunare Şi-i deprins să ţina-n ele Toate cele. Ţine-n ele
Am un frate ciufulit Şi grozav de zăpăcit: Dimineaţa, cînd se scoală, pîn se-ncalţal,pîn se spală, Pîn