Chipul cifrelor de Alexandru Șahighian

Unu parcă e un băţ
Şugubăţ.
Poartă chipul tras,
Cu cozorocul pe nas.
Doi se-ndoaie uşor
Pe picior,
Gâtul, vezi, e cam aşa
Cum îl are lebăda.
Trei a fost un ineluş
Pe deget învârtecuş.
Meşterul l-a rupt în două
Să-i dea folosinţă nouă.
Patru scaun ar părea.
Cu spătarul în podea
Şi picioarele în sus
Cine oare aşa l-a pus?
Cinci, se poate să mă înşele,
E o seceră de oţel.
Dar, deşi unealta-i nouă,
Coada ei e frântă-n două.
Şase e un melc rotit
În căsuţa răsucită
Parcă-ar vrea să se răstoarne
Şi să scoată-n grabă coarne.
Şapte parcă-ar fi o coasă.
Nu vă temeţi, nu-i tăioasă.
Are coadă lungă,
Să-i ajungă.
Opt e-aşa ca un colac
Cu miere, cu mac.
Nu-l mâncaţi că vă-nşelaţi.
Nouă un cârlig să fi e?
Cine ştie?
Este greu de asemuit.
Dar e nouă, negreşit.
Zece vă trimite vestea
Că s-a încheiat povestea
Ş-a semnat, precum îmi pare:
Un băţ c-un covrig la spinare.