Un țap rămăsese în urma turmei.Un lup l-a văzut și a fugit după el, alungându-l departe de turmă.

Un țap rămăsese în urmă, departe de turmă. Un lup flămând, un prădător, l-a văzut și a fugit după el.

Când țapul și-a dat seama că nu mai are scăpare, s-a oprit și i-a spus lupului:
— Lupule, văd bine că astăzi voi fi mâncarea ta. Dar, înainte de asta, te rog să-mi cânți, ca să pot juca o dată, înainte să mor.

Lupul, mândru și dornic să arate ce poate, a început să urle ca și cum ar cânta. Țapul a început să sară și să tropăie.

Câinii de la turmă au auzit urletul lupului și au alergat imediat. Au ajuns repede și l-au alungat pe lup.

După ce a scăpat cu greu, lupul a spus, necăjit:
— Pe drept am pățit asta astăzi, căci, fiind bucătar, am vrut să mă fac lăutar.

Așa este și omul care nu se ține de meșteșugul pe care l-a învățat de la părinți sau la școală, ci se apucă de lucruri pe care nu le știe face. Ajunge astfel în greșeli și în rușine, chiar în fața tuturor oamenilor.