A fost odată un bătrânel sfătos, care avea un măgăruș tare ștrengar.
Era un animal frumos, cu urechi lungi, ochi blânzi și bot catifelat. Dar avea un mare cusur: era foarte leneș și răsfățat.
Într-o zi, moș Andrei a pornit cu măgărușul spre târg.
— I-aaa! Iar mergem la târg? ofta măgărușul.
— Ce viață grea de măgar! Să car saci toată ziua!
Moș Andrei i-a spus cu blândețe:
— Măgărușule, nu fi leneș! Avem nevoie de sare. Hai să mergem!
La târg, moș Andrei a cumpărat doi saci cu sare și i-a pus pe spinarea măgărușului.
Drumul spre casă era lung și greu. Soarele ardea puternic, iar măgărușul mergea agale, oprindu-se la fiecare tufiș.
— I-aaa! I-aaa! Ce grei sunt sacii aceștia!
— Ce bine ar fi să scap de ei… mormăia el supărat.
La jumătatea drumului, au ajuns la un râu cu apă limpede.
Măgărușul pășea prin apă când, deodată…
— Hopa!
Pliosc!
S-a împiedicat de o piatră și a căzut în apă.
S-a udat tot, din cap până în copite. Dar când s-a ridicat, a observat ceva uimitor:
sacii erau mult mai ușori!
Sarea se topise în apă, iar povara dispăruse.
— Iuhu! Ce ușor e acum! strigă el bucuros.
A mers vesel până acasă, iar seara a mâncat cu poftă o porție mare de morcovi crocanți.
A doua zi, moș Andrei a mers din nou la târg să cumpere sare.
De data aceasta, măgărușul avea deja o idee șireată. În drum spre casă, mergea foarte țanțoș, cu sacii în spinare.
Când au ajuns la râu, măgărușul s-a prefăcut că alunecă și…
Pliosc!
S-a aruncat intenționat în apă.
Din nou, sarea s-a dizolvat, iar povara a dispărut.
Moș Andrei s-a uitat atent și a înțeles imediat șmecheria.
— Aha… măgărușule șiret! a spus el.
— Crezi că mă poți păcăli? Lasă că te învăț eu minte!
A treia zi, moș Andrei nu a mai pus sare în saci.
De data aceasta, a pus bureți moi de baie.
Măgărușul nu știa nimic. El credea că duce tot sare.
Când au ajuns din nou la râu, a spus repede:
— I-aaa! Alunec din nou!
Și…
Pliosc!
S-a aruncat vesel în apă.
Dar de data aceasta s-a întâmplat ceva ciudat.
Bureții au început să absoarbă apa.
S-au făcut mari și grei.
Măgărușul a încercat să se ridice, dar nu mai putea aproape deloc!
— I-aaa! I-aaa! Aoleu!
— Ce greu e! Ajutor!
— Parcă duc un munte în spinare! plângea el.
Moș Andrei l-a ajutat să iasă din apă, dar măgărușul a trebuit să ducă bureții grei până acasă.
A fost cel mai greu drum din viața lui.
Seara, moș Andrei i-a adus o porție dublă de morcovi și l-a mângâiat pe cap.
Apoi i-a spus cu blândețe:
— Vezi, măgărușule? Cine încearcă să păcălească ajunge să ducă o povară și mai grea.
— Este mai bine să fii harnic, cinstit și ascultător.
A doua zi, moș Andrei a pornit din nou la târg.
De data aceasta, măgărușul a mers frumos, fără să se oprească la tufișuri, fără să ofteze și fără să caute șiretlicuri.
Măgărușul învățase un lucru important:
Este mai bine să fii cinstit și harnic decât leneș și șiret.
Morala
Cine încearcă să păcălească ajunge uneori să ducă o povară și mai grea.
Dar cine este harnic și cinstit merge mai ușor prin viață.