Măgarul leneș – Esop
A fost odată un bătrânel sfătos, pe nume moș Andrei, care avea un măgăruș tare ștrengar.
Era un animal frumos, cu urechi lungi, ochi blânzi și bot catifelat. Dar avea un mare cusur: era foarte leneș și răsfățat.
Într-o zi, moș Andrei a pornit cu măgărușul spre târg.
— I-aaa! Iar mergem la târg? ofta măgărușul.
— Ce viață grea de măgar! Să car saci toată ziua!
Moș Andrei i-a spus cu blândețe:
— Măgărușule, nu fi leneș! Avem nevoie de sare. Hai să mergem!
La târg, moș Andrei a cumpărat doi saci cu sare și i-a pus pe spinarea măgărușului.
Drumul spre casă era lung și greu. Soarele ardea puternic, iar măgărușul mergea agale, oprindu-se la fiecare tufiș.
— I-aaa! I-aaa! Ce grei sunt sacii aceștia!
— Ce bine ar fi să scap de ei… mormăia el supărat.
La jumătatea drumului, au ajuns la un râu cu apă limpede.
Măgărușul pășea prin apă când, deodată…
— Hopa!
Pliosc!
S-a împiedicat de o piatră și a căzut în apă.
S-a udat tot, din cap până în copite. Dar când s-a ridicat, a observat ceva uimitor:
sacii erau mult mai ușori!
Sarea se topise în apă, iar povara dispăruse.
— Iuhu! Ce ușor e acum! strigă el bucuros.
A mers vesel până acasă, iar seara a mâncat cu poftă o porție mare de morcovi crocanți.
A doua zi, moș Andrei a mers din nou la târg să cumpere sare.
De data aceasta, măgărușul avea deja o idee șireată. În drum spre casă, mergea foarte țanțoș, cu sacii în spinare.
Când au ajuns la râu, măgărușul s-a prefăcut că alunecă și…
Pliosc!
S-a aruncat intenționat în apă.
Din nou, sarea s-a dizolvat, iar povara a dispărut.
Moș Andrei s-a uitat atent și a înțeles imediat șmecheria.
— Aha… măgărușule șiret! a spus el.
— Crezi că mă poți păcăli? Lasă că te învăț eu minte!
A treia zi, moș Andrei nu a mai pus sare în saci.
De data aceasta, a pus bureți moi de baie.
Măgărușul nu știa nimic. El credea că duce tot sare.
Când au ajuns din nou la râu, a spus repede:
— I-aaa! Alunec din nou!
Și…
Pliosc!
S-a aruncat vesel în apă.
Dar de data aceasta s-a întâmplat ceva ciudat.
Bureții au început să absoarbă apa.
S-au făcut mari și grei.
Măgărușul a încercat să se ridice, dar nu mai putea aproape deloc!
— I-aaa! I-aaa! Aoleu!
— Ce greu e! Ajutor!
— Parcă duc un munte în spinare! plângea el.
Moș Andrei l-a ajutat să iasă din apă, dar măgărușul a trebuit să ducă bureții grei până acasă.
A fost cel mai greu drum din viața lui.
Seara, moș Andrei i-a adus o porție dublă de morcovi și l-a mângâiat pe cap.
Apoi i-a spus cu blândețe:
— Vezi, măgărușule? Cine încearcă să păcălească ajunge să ducă o povară și mai grea.
— Este mai bine să fii harnic, cinstit și ascultător.
A doua zi, moș Andrei a pornit din nou la târg.
De data aceasta, măgărușul a mers frumos, fără să se oprească la tufișuri, fără să ofteze și fără să caute șiretlicuri.
Măgărușul învățase un lucru important:
Este mai bine să fii cinstit și harnic decât leneș și șiret.
Morala poveștii
Cine încearcă să păcălească ajunge uneori să ducă o povară și mai grea.
Dar cine este harnic și cinstit merge mai ușor prin viață.