Câinele cel lacom – Fabule de Esop

“Câinele cel lacom” se referă la fabula clasică despre un câine care, trecând pe un pod cu un os în gură, își vede oglinda în apă, crede că este un alt câine cu un os și, lătrând, scapă propriul os în apă, pierzându-l pe acesta. Povestea demonstrează că lacomia excesivă duce la pierderea a ceea ce ai deja.

A fost odată un cățeluș care a găsit un os mare. L-a luat repede în gură și a pornit mândru spre sat.

La marginea satului era un pârâu mic, peste care trecea o punte îngustă. Căţeluşul trebuia să treacă pe acolo. Când a ajuns la mijlocul punții, s-a uitat în apă.

Ce să vadă? În apă se oglindea un alt cățeluș, tot cu un os în gură!

Cățelușul lacom s-a gândit:
– Hei, vreau și osul lui!

A început să mârâie și să latre ca să îi ia osul. Dar, lătrând, i-a căzut osul din gură, direct în apă.

Acum nu mai avea niciun os!