Zece mâţe de Tudor Arghezi

Zece mâţe-au fost poftite
La un ceai, pe negândite.
Dar, de teamă să n-o plouă,
Poate şi de altă frică,
Stă la uşă cea mai mică
Şi-au plecat de-acasă nouă.

Nouă mâţe-ascultă-aici
Un concert pentru pisici.
Una sforăie pe nas
Şi acuma doarme dusă.
Şi din toată ceata spusă
Mâţe opt au mai rămas.

Opt pisici se duc la râu
Unde-i apa peste brâu
Plină-n fund cu frig şi noapte.
Un pisoi, cum a călcat,
Că s-a dus! şi s-a-necat
Şi-au rămas cu toate, şapte.

Şapte mâţe s-au jucat
A un joc nemaijucat.
Cărămizile, fi ind groase,
Au lovit pe una-n cap,
Ca o muche de dulap,
Şi-au rămas, din şapte, şase.

Şase mâţe din grădină
S-au suit într-o maşină,
Şi-n târligi, ca în opinci,
Una ne-ncăpând, frumos,
Au lăsat-o-n drum, pe jos,
Şi din şase mai sunt cinci.

Cinci pisici s-au rânduit
Sus, pe mal, la pescuit.
Hai, mai prinde-l, dacă poţi!
Că pe unul l-a furat
Racul cel răscrăcărat
Şi-au rămas patru din toţi.

Patru mâţe, după peşte,
Vor să-l prindă între deşte
Şi cu mâna, vrei, nu vrei.
Una fuge, cu un crap,
Să şi-l facă la proţap,
Şi-au rămas, din patru, trei.

Trei pisici, precum se ştie,
S-au dus la menajerie
Ca să vadă un cotoi,
Însă pe cel mai drăguţ
L-a luat şi l-a dus un struţ
Şi-au rămas pisicii doi.

Două mâţe, chipurile,
Au bătut nisipurile
Toată ziua, toată luna.
Dar o mâţă, mi s-a spus,
A zburat şi s-a tot dus
Şi-a rămas, din două, una.

O pisică de prigoană,
S-a văzut că e orfană,
Singuratică şi mică.
Şi, bolnavă, s-a culcat.
Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat.
Nu mai e nicio pisică.